Marcu 8:22-26
Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. Isus a luat pe orb de mână și l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat pe ochi, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?” El s-a uitat și a zis: „Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci.” Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă și, când s-a uitat, a fost tămăduit și a văzut toate lucrurile deslușit. Atunci, Isus l-a trimis acasă și i-a zis: „Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat.”
La o primă vedere, acestă istorisire nu pare alteva decât relatarea unei alte vindecări făcute de Domnul Isus. Ajuns în Betsaida, prietenii unui orb, l-au adus pe acest la Isus. Minunea săvârşită cu prilejul acesta seamănă în multe privinţe cu aceea făcută pentru surdo-mutul din Decapole nu cu multă vreme mai înainte (Marcu 7)
v.23 Isus a luat pe orb de mână şi l-a scos afară din sat; Au fost cel puţin două motive pentru aceasta:
1) spre a evita publicitatea (vezi la v. 26)
2) pentru a ajuta pe orb să înţeleagă şi să se concentreze la ceea ce Hristos era pe punctul să facă pentru el .
Vezi ceva? Aceasta este unica ocazie relatată în care Isus a pus o astfel de întrebare. V.24Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci.”
Deducem de aici că acest om nu s-a năcut orb, s-a întâmplat ceva în timpul vieții sale, un accident, o boală care a dus la pierderea vederii, altfel nu ar fi avut de unde să știe cum arată oamenii și cum sunt copacii.
Intresant de observat: văd niște oameni umblând, dar mi se par niște copaci.Cum îi vezi pe cei din jurul tău, pe cei din familia ta, din cercul tău de prieteni, din biserica pe care o frecventezi?Îi vezi ca niște oameni, ființe vi, așezate de Dumnezeu lângă tine pentru a te ajuta să crești și să te maturizezi sau îi vezi ca pe niște copaci. În pomi căutăm doar fructe ,roade, ne folosim de ei pentru a sluji scopurilor noastre.
Cum îi vezi pe cei de lângă tine?
Te folosești de ei, îți sunt de folos doar pentru a-ți atinge scopurile, după care îi abandonezi, sau îi vezi așa cum sunt: o binecuvântare pentru a putea crește, pentru a putea folosi darurile pe care Dumnezeu le-a așezat în tine, pentru folosul altora.
Ești unul care te folosești de oameni, atâta timp cât dau rod pe placul tău? Sau ești unul care se pune la dispoziția lor cu darurile pe care Dumnezeu le-a așezat în el.
Trăim într-o societate în continuă schimbare, o societate egoistă, egocentrică, axată în special pe satisfacere și afirmare personală. Această stare a intrat și în biserică. Afectează de la cel mai mic, până la cel mai mare din răndul credincioșilor. De ce? Cum de e posibil lucrul acesta în biserică, între credincioși? Simplu. Nu ne place să fim conduși, să ne spună altcineva cum să ne comportăm.Nu ne lăsăm conduîi de Domul Isus, vrem să fim doar atinși.
Soluția?
A dat-o Apostolul Ioan în urmă cu 2000 de ani, în ultima sa carte:
Apocalipsa 3:17-18
Pentru că zici: ‹Sunt bogat, m-am îmbogăţit și nu duc lipsă de nimic›, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc săcumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţești, și hainealbe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ţi se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii și să vezi.
Doamne ajută, Doamne dă izbândă.
bebe-cioc.